NO,  AMU  AVEM  ŞÎ  TELEVIZIE !

MISS... FATĂ DE LA MOISEI !

Un “moiseian” pictează pentru istorie...

Maria, moiseianca noastră, în viziunea de-acum celebrului Dal Bo'

Irio cu Maria...

Irio Pietro Alessandro Dal Bo' este numele unui artist italian care, precum maestrul Toma Enache, de pildă, aparține de-acum spațiului nostru, al Moiseiului, ajuns aici la brațul unei moiseience  - ca și în cazul de-acum celebrului regizor și actor - cu mențiunea că, de această dată, în discuție este Maria Clapan, o consăteană de-a noastră stabilită de mulți ani în "cizmă", dealtfel o cunoștință mai veche de pe această pagină . Măriuca noastă frumoasă, deșteaptă și vrednică (după numele de domnișoară, Coman, de pe Lunca de Jos), inginer în domeniul industriei alimentare, în țară, reprofilată afară, firește, realizatoarea de emisiuni Radio pentru românii din zona Torino  își împarte bucuriile și necazurile de niște ani buni cu acest italian absolut fascinant al cărui nume apare într-o lucrare recentă, în Italia, dedicată celor mai reprezentativi portretiști care au marcat de-a lungul timpului  - țineți-vă bineeeeeee -  ISTORIA ARTEI!  

Așadar, nu e glumă deloc, Irio Pietro Alessandro Dal Bo', "moiseianul" nostru adoptiv figurează în acest album selectiv alături de maeștri precum: Leonardo, Caravaggio, Degas, Cezanne, Van Gogh, Lautrec, Picasso ș.a., deci, oameni buni, e loc cît vezi cu ochii de reverențe și musai de scos pălăria înaintea maestrului... Eu, ca moiseian și ca gazetar care caută mereu să vă țină la curent cu d’ale noastre, încerc să mă achit de această responsabilitate de suflet chiar dacă acum moiseienii au împînzit lumea, nu-s plecați, ca pe vremea mea, la “mălaie” or la butin, doar colea, în capătul țării. 

Dal Bo', "contemporan"
cu... Van Gogh 

Albumul (al cărei prezentare o puteți găsi AICI într-o mostră care cuprinde și profilul celui care-și semnează lucrările Dal Bo’) a apărut recent în Italia, la SWING Edizioni, costă 25 Euro în librării, însă, cu toate acestea, primul tiraj s-a epuizat, cei de la Swing fiind pregătiți pentru a trage un nou tiraj. Iată, deci, cum spuneam și în rîndurile de-nceput, dacă nu cu multă vreme în urmă ne bucuram de performanța artistică absolut extraordinară a Dlui. Toma Enache, iată, (mă) repet, un alt prilej minunat de bucurie cu un “moiseian” adoptat în prim plan. Iar cum o vorbă spune că “în spatele unui bărbat puternic, întotdeauna stă o femeie puternică”, pentru noi, moiseienii, astfel de situații n-au decît să ne încînte, să ne fălim cu acești oameni minunați, fie că este vorba despre consătenii noștri stabiliți mai departe sau mai aproape de bătătura natală, fie  - așa cum se pune problema și-n cazul de față -  despre “jumătățile” lor, devenite astfel parte a Moiseiului nostru binecuvîntat de Dumnezeu nu doar cu locuri minunate ci și cu oameni frumoși, capabili să-și adune lîngă suflet oameni asemenea lor.

Revenind la pricina care m-a determinat să scriu rîndurile de față, respectiv lucrarea apărută la SWING Edizioni  cu titlul “IL RITRATTO –Dalle origini ad oggi”, ce să (vă) spun decît că bine-ar fi să vă investiți oarece bănuți în lucrările semnate de Irio Pietro Alessandro Dal Bo' că de-acum nu se știe ce salturi va mai consemna “moiseianul” nostru, odată selectat în elita portretiștilor care au marcat Istoria Artei…  Mare lucru, mare, maaaaaaaare lucru!!! Iar ca să închei așa, trăgînd totul pe turta noastră, am să vă spun că Măriuca noastă de la... Torino chiar are un merit deosebit în toată povestea asta, așadar, să ne bucurăm!  

Nebun după arcuş...

Gheorghe din Văi, ceteraşul maximus al Moiseiului din toate timpurile...

Gheorghe din Văi, aşa cum îl ştim şi, mai ales, cum îl iubim noi pe măiastrul ceteraş care s-a întronat întîiul între muzicanţii Moiseiului (şi nu numai!) în locul bătrînului Pătru, fie iertat, trăieşte muzica pînă la mistuire, uitaţi-vă numa la el cum pluteşte, este departe, în altă dimensiune, chiar dacă de pe "scena" din aceste secvenţe nu vede altceva decît nişte nuntaşi, obosiţi, acolo, care au aflat despre Ciprian Porumbescu doar pentru că s-a născut Gheorghe Tomoiagă! Măiastrul nostru este, fără doar şi poate, de pe aceeaşi stea cu granzii muzicii, iar în ceea ce priveşte detaşarea sa de cele lumeşti cînd pune mîna pă ceteră, este încadrabil în categoria aceea la care se termină pînă şi superlativele, iar dacă există "nebuni după Hristos" (şi există!!!), apoi Gheorghe din Văi este nebun după "doaga" lui fermecată şi, dovedită treaba, după rădăcinile spiritualităţii de pe la noi...

Mulţumesc pentru înţelegere (sper să fie aşa!), celui care postează pe youtube cu numele FotoVideoSusca de la care am... sustras această înregistrare (dealtfel deloc de aruncat, calitativ vorbind, avînd în vedere anul  - 1996, luna iunie -  în care a fost făcută!) cu scopul de a o recupera, aici, pentru toţi moiseienii şi, cu siguranţă, penrtru alţi lătureni, mulţi, mulţi, care îl poartă în inimă ca pe un bun de lecuit sufletul pe maestrul stabilit de-acum în America, dar care, iată, cu această filmare, "document", aş spune, ne cîntă şi ne încîntă peste măsura veacului...

Doruri ca pă la noi...

Cîte doruri nu ne-nconjoară pă tăț, da pînă să zie Oana Tomoiagă să facă din povestea asta un hit, musai că nime nu s-o fi gîndit la asta într-atîta de temeinic... Iar cum bine se știe, DORUL este specific doar spațiului mioritic, nu ca sentiment, Doamne feri, ci ca formulare de dicționar, musai că trebe luat peste tot pă unde pleci mai mult de două stații de accelerat de-acasă, așa cum o făcut tăț moisăienii plecaț după o pîine mai albă în "țări", departe, pe bătrînul continent și, adesea, chiar la poalele Statuii Libertății... Dintre aceștia, însă, că uite-așa se ajunge la diferență specifică, Maria Coman, una dintre vocile absolut minunate ale spațiului moiseian, dar care încă abia începe să se exprime la valoarea ei, Măriuca noastă, ziceam, o luat doru ista cu ea după modelul Oanei Tomoiagă, mai bine zis chiar de la ea, ca să-l poarte în suflet, să-ș stîmpere ființa, acolo, departe de acasa unde ceru-i cel mai albastru și vorba horitului mai dulce ca nicări...

Maria Coman, vocea din "exilul" horitului morosenesc...

Moiseianca noastă, la fel precum ne-am obişnuit cu Cosânzenele folclorului de pe la noi: hireşă de-ş' pune nume şî cu daru' horitului care, la moroşeni, este unul special rânduit de la Dumnezeu, tare bogat  şi evident mai pregnant faţă  de de cum o lăsat pe la alţii prin Mioriţia noastră eternă şi fascinantă. Iar dacă nu o ştim de pe la cine mai ştie ce festivaluri de pe la noi care se dau în zilele de uichend la televizor, acolo unde le-am cunoscut pe Oana Tomoiagă, Silvia Gadja sau pe AnaMaria Tomoiagă care făcea... târâş cu Temişan încă de la grupa mică, aşadar dacă nu am avut această bucurie, asta nu se datorează faptului că natura n-ar fi fost darnică cu Măriuca noastră, ci pentru că frumoasa noastră moiseiancă face parte, de mulţi ani, din CEALALTĂ Românie, fiind stabilită cu familia departe de Moisei, unde ajunge doar vara, în vacanţă, prilej cu care, invariabil,  rîvneşte la întîlnirea cu  Gheorghe din Văi, ceteraşul nostru drag dus şi el pă lume, dincolo de Ocean, cel căruia, dupa chiar spusele Mariei Coman, îi datorează faptul de a fi conştientizat că are o voce aparte...  

Deocamdată, după ştiinţa mea, talentata moiseiancă nu are un repertoriu al ei, consacrat, precum cele privighetori din tripleta de aur, pomenite mai sus, însă cei care doresc s-o asculte pot accesa contul Trilulilu care adună cîteva cîntări rostite din suflet, aşa ca un oftat de dor, de-acolo de departe, din însorita Spanie, unde Măriuca noastră nu lipseşte de la petrecerile românilor mereu binecuvîntate de horile păstrate în lada de zestre a sufletului încă mustind de sevele rădăcinilor de-acasă...

Făcliile de Sânziene

Ajunul sărbătorii nașterii Sf. Ioan Botezătorul este marcat în Maramureș printr-un obicei păgîn, care se pierde în negura timpului, însă care, chiar și astăzi, în lumea aceasta sălbăticită de temeiurile tradițiilor populare, încă mai este de actualitate, chiar dacă nu la fel ca odinioară... Practic, în cadrul sărbătorii de Sânziene, cum mai este cunoscută în popor ziua celebrată dealtfel de creștini, există două ritualuri importante în tradiția populară, respectiv ritualul cununilor și cel al făcliilor, a învîrtitului făcliilor, la care participă în mod deosebit bărbații, feeria acestei nopți care poartă amprenta Maramureșului fiind cunoscută mult peste hotarele vechiului ținut voievodal...  

La polog...

HRISTOS A-NVIAT!

MULȚUMIM, DOAMNA PROFESOARĂ!

RĂMÎNEȚI ÎN DRAGOSTEA NOASTRĂ...

Pentru cei care și-ar fi dorit să o conducă pe ultimul drum pe Prof. Irina Bercea și, din motive diverse, nu au reușit, îi invităm să vizioneze montajul video realizat cu fotografii de la înmormîntare, făcînd click (stînga) AICI.

O veste tristă pentru moiseieni: săptămîna trecută, vineri (noaptea), 22 februarie, a plecat în lumea celor drepți, la vîrsta de 92 de ani, unul dintre corifeii învățămîntului din MOISEI, învățătorul CONSTANTIN MAZILU, înmormîntat luni 25 februarie. Iar ca și cum n-ar fi fost de ajuns pentru o veste așa de tristă, miercuri, 27 februarie, i-a urmat în lumea unde nu este nici întristare nici suspin (la vîrsta de 86 de ani), etalonul din toate timpurile a învățămîntului de pe meleagurile Moiseiului, Prof. IRINA BERCEA. DUMNEZEU SĂ-I ODIHNEASCĂ ÎN PACE ♥

 

Cu Tiralecsa, de Bobotează...

Boboteaza, sarbatorita pe 6 ianuarie, cand se considera ca a avut loc botezul lui Iisus Hristos, incheie, alaturi de sarbatoarea Sfantului Ioan (7 ianuarie), perioada celebrarii nasterii Mantuitorului. Sarbatoarea marcheaza Botezul Domnului si se mai numeste Epifanie, adica Aratarea lui Dumnezeu si Mantuitorului in lume. De Bobotează se imparte agheasma, iar in satele din Maramures preotul ”umbla cu crucea” ca sa sfinteasca gospodariile. Practicile sunt mult mai numeroase, in aceasta zi spunandu-se ca se pot face farmece, preziceri, se poate afla ursitul si daca anul va fi unul bun sau nu. Tot de Boboteaza, se fac descantece pentru alungarea spiritelor rele. Boboteaza tine tot de ciclul sarbatorilor de iarna. In ajunul sarbatorii, 5 ianuarie, in Maramures se obisnuia sa se puna pe mese numai mancare de post, pregatita special pentru aceasta zi si care consta in hribe fierte, mere fierte, varzar etc. Ajunul se mai numea "zi de sec", unii dintre gospodari obisnuind sa ajune pana spre seara. Tot in aceasta zi se faceau pregatirile pentru Boboteaza, adica se faceau mancarurile de dulce, se curata casa si se impodobea cu toluri si sterguri ca sa arate cat mai frumos cand venea preotul cu crucea ca sa sfinteasca locuinta. Preotul stropeste casa si pe cei ai casei cu apa sfintita aruncata dintr-un ”strut” facut din busuioc din care fetele incercau sa fure un fir si sa il puna in san. Obiceiul este legat de credinta ca busuiocul le va purta noroc si vor putea sa isi afle ursitul, cu conditia insa ca in timpul zilei sa ajuneze si seara sa manance o turta facuta din opt linguri de faina si una de sare si care sa fie framantata doar cu noua degete. Aceasta practica nu este singulara, pentru ca una asemenatoare se face si de Sfantul Andrei. De asemenea, la fel ca la Anul Nou, fetele fac strut de verdeata, il pun sub pragul casei inainte de trecerea preotului. Dupa plecarea acestuia, strutul se scoate si se pune dupa oglinda, spunadu-se: "Cati au trecut in urma pretului peste strut, atatia petitori va avea fata". Alt obicei similar cu cel de la cumpana dintre ani priveste spalarea la rau ori cu ”apa neinceputa” (de care nu s-a atins nimeni) in dimineata Bobotezei, ca intr-un gest de purificare. Legat de supersitii, batranii aveau credinta ca nu e bine sa arunci gunoiul din casa pana nu trece popa si ca daca-l arunci imediat ce iese acesta din casa ”arunci toate relele”. In satele din Maramuresul istoric se mai practica Chiraleisa sau Tiralexa. Astfel, un grup de copii merge inaintea preotului si striga: Tiralexaaaaaaa, Doamneeeeeeeee/  Grâu de primăvară/  Si-n pod si-n cămară/  Si pă prisp-afară/ Tiralexaaaaaaa, Doamneeeeeeeee ! Preotul intra apoi in curte si canta "Iordanu", cîntarea binecunoscută a Bobotezei: ”În Iordan, botazandu-te, Tuuuuuu Doamneeeeeeeee”, iar apoi intra in casa si fiecare membru al familiei saruta crucea. Apoi, preotul rosteste: ”Hristos in mijlocul nostru”, oamenii raspunzandu-i: ”Este si va fi”, dupa care se stropeste cu aghiasma. 

Probabil mulţi dintre credincioşii ortodocşi cunosc provenienţa cuvantului "agheasma", care vine din grecescul "aghios" si inseamna sfintire. Romanii spun ”agheasma” la apa sfintita, de Boboteaza savarsindu-se ”agheasma mare”, careia credinciosii ii dau puteri supranaturale. Despre apa sfintita de Boboteaza se spune ca ramane proaspata, curata si placuta la gust tot anul, ca poate fi folosita ca leac pentru orice boala, ca e buna pentru alungarea raului si este aducatoare de noroc. Se obisnuieste ca oamenii sa bea din agheasma mare opt zile in sir inainte sa manance, din ajunul Bobotezei pana la incheierea praznicului, adica pana la 13 ianuarie. (SURSA: http://www.emaramures.ro)

La colindat, în America...