Doruri ca pă la noi...

Cîte doruri nu ne-nconjoară pă tăț, da pînă să zie Oana Tomoiagă să facă din povestea asta un hit, musai că nime nu s-o fi gîndit la asta într-atîta de temeinic... Iar cum bine se știe, DORUL este specific doar spațiului mioritic, nu ca sentiment, Doamne feri, ci ca formulare de dicționar, musai că trebe luat peste tot pă unde pleci mai mult de două stații de accelerat de-acasă, așa cum o făcut tăț moisăienii plecaț după o pîine mai albă în "țări", departe, pe bătrînul continent și, adesea, chiar la poalele Statuii Libertății... Dintre aceștia, însă, că uite-așa se ajunge la diferență specifică, Maria Coman, una dintre vocile absolut minunate ale spațiului moiseian, dar care încă abia începe să se exprime la valoarea ei, Măriuca noastă, ziceam, o luat doru ista cu ea după modelul Oanei Tomoiagă, mai bine zis chiar de la ea, ca să-l poarte în suflet, să-ș stîmpere ființa, acolo, departe de acasa unde ceru-i cel mai albastru și vorba horitului mai dulce ca nicări...

Maria Coman, vocea din "exilul" horitului morosenesc...

Moiseianca noastă, la fel precum ne-am obişnuit cu Cosânzenele folclorului de pe la noi: hireşă de-ş' pune nume şî cu daru' horitului care, la moroşeni, este unul special rânduit de la Dumnezeu, tare bogat  şi evident mai pregnant faţă  de de cum o lăsat pe la alţii prin Mioriţia noastră eternă şi fascinantă. Iar dacă nu o ştim de pe la cine mai ştie ce festivaluri de pe la noi care se dau în zilele de uichend la televizor, acolo unde le-am cunoscut pe Oana Tomoiagă, Silvia Gadja sau pe AnaMaria Tomoiagă care făcea... târâş cu Temişan încă de la grupa mică, aşadar dacă nu am avut această bucurie, asta nu se datorează faptului că natura n-ar fi fost darnică cu Măriuca noastră, ci pentru că frumoasa noastră moiseiancă face parte, de mulţi ani, din CEALALTĂ Românie, fiind stabilită cu familia departe de Moisei, unde ajunge doar vara, în vacanţă, prilej cu care, invariabil,  rîvneşte la întîlnirea cu  Gheorghe din Văi, ceteraşul nostru drag dus şi el pă lume, dincolo de Ocean, cel căruia, dupa chiar spusele Mariei Coman, îi datorează faptul de a fi conştientizat că are o voce aparte...  

Deocamdată, după ştiinţa mea, talentata moiseiancă nu are un repertoriu al ei, consacrat, precum cele privighetori din tripleta de aur, pomenite mai sus, însă cei care doresc s-o asculte pot accesa contul Trilulilu care adună cîteva cîntări rostite din suflet, aşa ca un oftat de dor, de-acolo de departe, din însorita Spanie, unde Măriuca noastră nu lipseşte de la petrecerile românilor mereu binecuvîntate de horile păstrate în lada de zestre a sufletului încă mustind de sevele rădăcinilor de-acasă...