No, haidaţ în şăzătoare...

Şăzătoarea, de-acum uitată, odată cu vremurile de după 1990, mai ales, era un fel de Agora, pe vechi, sau, în corespondenţa evenimentelor actuale, aşa mai pe-nţelesul celor de la oraş, CLUBUL de astăz, cu menţiunea că arar era "de fiţe" pentru că avea reguli clare de la care puţini aveau îndrăzneala să se abată...  Ţînea cîtu-i postu Crăciunului şî să sfîrşă cu nişte adunări frumoase, Vergelu şî Găleţaua, despre care voi reveni cu amănunte şi chiar cu înregistrări autentice cu protagoniştii de odinioară...  Într-o expresie, şăzătoarea era un mediu de socializare specific satului românesc, Maramureşului în mod special...  

Lăsata săcului la Postu Crăciunului...

No, trece-a el şî postu aiesta, numa să sim sănătoş, c-apoi tăte încep în casa moroşănilor cu Doamne-ajută, fără asta, fără ajutoru lu Dumnezău, adictălea, fără coconi şî muieri, fără ceteră şî palincă, api să ştiţ că pă la noi nu ştim a trăi altfel !  No, Domnu v-ajute şî să zîniţ să ne colindaaţ de sărbători...  

Moisei, file de istorie...

Remember, octombrie 1944 !

14 octombrie, 2012... Se-mplinesc 68 de ani de cînd comuna Moisei a fost prădată şi incendiată de către trupele hortyste...  Este un bun prilej pentru a marca această filă de istorie, cu dramele ei, însă, acum, cu gînd bun şi cu aplecare din suflet, cu respect către cei care au trăit acele zile cumplite, mă refer, mai ales, la generaţiile părinţilor şi bunicilor noştri, obligaţi să se refugieze departe de sat... Iar pentru că în astfel de momente oamenii poartă în suflet resentimente, eu aş propune altceva: să plecăm genunchii şi să-i pomenim pe cei dragi care au trăit acele clipe de groază, dar să ne rugăm şi pentru iertarea călăilor pentru ca, astfel, să împlinim porunca lui Dumnezeu... Şi mai e ceva: chiar dacă în aparenţă, doar, viaţa noastră nu este la fel de zbuciumată precum în acel octombrie '44, ar trebui, totuşi, să veghem şi să ţinem trează flacăra credinţei pentru ca bunul Dumnezeu să ne ferească de urgia războiului şi, mai ales, să rememorăm istoria care, spune o vorbă, pentru cei care o uită, merită s-o (re)trăiască...  

Doamne ocroteşte-ne şi ne fereşte de rele !

LETOPISET LA MOISEI

Asculta mai multe audio folk

Despre tradiţii şi viitorul lor la Moisei...

LA TAIFAS CU GHEORGHE DIN VĂI

Cînd vine vorba despre tradiţii, ceteraşul de suflet al moiseienilor este de un optimism incurabil ! Pentru vizionare, click AICI

LA MULTI ANI, SILVIA GADJA !

Auz tu întâmplare... 

Eram acasă, vo tri, patru ai în urmă, la Moisei, frământat că nu-m ajung cărările pă unde, cum, să mai văd tăt ce mi-i dor, că tare rar mai ajung în Maramureş, numa zâc eu că parcă ar si blăstăm de la oarece moiseience care le-o părut rău când am plecat din sat şî m-am însurat în Moldova...  Şî, pă sară, aşă, numa că sună mătuşa Anişca, sora mamii, care stă „la asfalt" de-amu, lângă Măricuţa brigadirului, şî-m zâce, mie, aşă, personal: „no să te uiţ în sara asta la Mamaia". Euuuuuuuu, ioc ! Zâc: ce le-o zânit la fimeile istea, amu', nu mai ştiu ele cum să-m între în voie, că zin rar p-acasă, adictălea cu gându, musai, că-ş dau vorba după a moldovenilor, unde m-am... măritat eu de vro mai bine de douăzăci de ai, că doar numa' ei zâc la bunică, „moşâca" noastă mai pă-nţăles la tătă lumea, ei numa zâc „mamaie"...  Ş-o-ntreb pă mătuşa Anişca: „da la care mamaie, mătuşîcă" ?!  „La Mamaiaaaaaaaaa, că-i fata Silvii brigadirului care-i măritată pă Luncă, în sus, ie are o fată tare mândră şî cu har de cântat, ie cântă în sara asta la televizor, la Mamaaaaiaaaaaaaaaaaaaaa" !  Mno, in te uită ce rătăcit îs, de când nu mai ştiu care şî cum p-acasă, m-am mnirat eu, auz tu, bucuros că fata Silvii brigadirului cântă la televizor, la Mamaiaaaaaaaaa... 

Ş-apoi m-am uitat, aşă, cu lacrămni de bucurie în oti, că avem şî noi o moiseiancă la televizor, o domnișorică hireşă ca o Cosînzeană, studentă la Cluj, tare îndemânoasă la petrecere ! Api, de-atunci, mă tot uit după ie şî de când şî cu iutubu' ista şî, mai dincoace, cu făisbucu', mă tot uit şî mă bucur că „o târâit picioru", cum spun moldovenii când aduci şî pă alţîî după tine...  Numa să-ţ deie Dumnezău sănătate, șî să nu te ţîi măreaţă amu, că ai ajuns de te știe țara-ntreagă, să sii ca mama'ta, daaaaaaaaa, ca ie, tare de omenie…  O ştiu de fată, pă cînd zâne' pă la Oneaţa, la vară'mea, acolo-n vecini, da, de cântăreaţă, n-am ştiut-o, nu ştiu în laturea cui te-i fi “aruncat”, da, numa' nu te-ai deoche’, că tare bine-ţ şăde șî noi, moisăienii, tare făloș mai sîntem cu tine !

No, LA MULȚ ANI, frumoasă Silviucă, să-ț dea Dumnezeu sănătate să ne tăt zîci așă mîndru șî să ne bucuri ca pîn’ amu...

Cetera, prima şi cea mai mare dragoste...

LA  TAIFAS  CU  GHEORGHE  DIN  VĂI

De Sîntă Mărie, la Moisei...

De Sfînta Maria Mare, la Mănăstirea Moisei...
FOTO:  Vasile Danci Morosanu 

Mănăstirea Moisei a fost şi în acest an, pe 15 august, loc de întîlnire pentru mii şi mii de pelerini, locuitori ai comunei, ai localităţilor limitrofe dar şi turişti care cunosc frumuseţea praznicului Adormirii Maicii Domnului aici, pe meleaguri maramureşene, acest sfînt lăcaş fiind unul dintre punctele de atracţie de sărbătoarea Sîntei Mării, cum se spune în popor, alături de mănăstirea Rohia, (oarecum mai) cunoscută deoarece este legată de numele lui Nicolae Steinhardt, monahul şi cărturarul convertit de la cultul mozaic la ortodoxie, celebrul de-acum autor al lucrării "Jurnalul fericirii". Ceea ce dă o notă personală, unică, mănăstirii de la Moisei sunt acele procesiuni (numite în zonă "prosesii") care constau în grupuri de credincioşi organizaţi la nivel de parohii (sau de comune) care, la această sărbătoare, se-ntrec în cîntări de slavă închinate Sfintei Fecioare Maria, înconjurînd biserica într-un alai care conferă o emoţie deosebită chiar şi localnicilor, ca să nu mai vorbim de turiştii prezenţi cu această ocazie la Moisei... 

Pelerinajele cu ocazia sărbătorii SfântaMaria Mare la această mănăstire sunt datate documentar încă din anul din 1873, acestea contribuind în mod deosebit la salvarea bisericii de lemn în perioade de inactivitate, dar şi la faima mănăstirii şi a comunei Moisei, încă din secolul al XIX-lea. Deloc întîmplător, în acest context, prosesiile de la Mănăstirea Moisei au fost foarte apreciate şi de către actualul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, PF Daniel, prezent la Moisei cu mai bine de 10 ani în urmă, dealtfel, tocmai datorită acestei tradiţii, existînd demersuri care dau mari şanse ca aceste procesiuni să intre în Patrimoniul UNESCO…

Pentru cei care nu cunosc reperele istorice ale acestui sfînt lăcaş, bine de ştiut este faptul că pînă la 1756, cand a fost desfiintata mănăstirea din Peri, mănăstirea Moisei a fost considerată a doua mănăstire ca importantă pe meleagurile maramureşene, iar, dupa aceea, ca primă mănăstire. Potrivit legendei, prima manastire la Moisei a fost ridicata de credinciosii Moise Coman si sotia sa Dochia, născută Şerban, iar conform unei inscripţii păstrate pe o bîrnă din peretele nordic al bisericii vechi, putem considera începuturile vieţii monahale la Moisei încă de la finele secolului al XVI-a, mai exact, de la anul 1599…

TRAISTA CU AMINTIRI...

Dealu Mare

Slăbînoacele...

Ieşeau tîrziu, aşa, mai după ce se întuneca bine, una cîte una, la început, apoi cîte trei, sau chiar mai multe, cîrduri, cîrduri, dănţuind deasupra cimitirului de la poalele Dealului Mare unde se-mpreunau şi se despărţeau pînă după miezul nopţii de zicei că a luat dealu' foc, nu alta... Nimeni nu ştia cînd vin să se arate, iar cînd împînzeau cimitirul ne strigam unii pe alţii de răsunau văile - şi Buieni, şi Hăluşteni, şi Hărbunceni, toţi lăturenii de ne-nvecinam în Staniştea încă vie şi gălăgioasă din Maramureşul copilăriei mele.

Stăteam cocoţaţi pe gard şi le număram, fascinaţi de focul jucăuş, de-aievea, pînă se găsea vreunul dintre copii să dea drumul la vreo sperietură, de umpleam ograda, care mai de care mai buimac. Totul se termina cînd se băga mama între noi de ne potolea cu o vargă subţire de alun, după care ne aduna în casă şi ne stingea cărbuni, făcînd cruci, una după alta, peste gura ulcelei plină cu apă blagoslovită cu "Tatăl Nostru", rugăciune spusă de fiecare dată pe şoptite şi, nu ştiu de ce, cu ochii închişi, ca nu cumva să se lege de vreunul duhul "slăbînoacelor"…

Nici atunci şi nici mai tîrziu, după ce m-am făcut cu patalama de şcoli înalte, unde am întîlnit universitari care de care mai învăţaţi, n-am ştiut de unde vine numele acela ciudat al luminilor care încă mai dănţuiesc prin nopţile feerice din amintirile mele. Prima întîlnire cu slăbînoacele a fost în serile cu poveşti bîntuite fără excepţie de Fata Pădurii precum şi de alte arătări de miez de noapte pe care mama le aducea cu ea de pe altă lume, de pe vremea bunicilor. Aşa am învăţat că acolo, sub poalele Dealului Mare, din cînd în cînd, după ce se lasă noaptea, sufletele celor proaspăt petrecuţi pe lumea cealaltă veneau să petreacă, pînă a nu se împlini cele 40 de zile care le ferecau definitiv trecerea din lumea fără de dor. Şi tot mama ne-a învăţat încă de mici cum să alungăm duhurile din poveştile ei, ca nu cumva să se lege "boala cea rea", de la focurile despre care, mai tîrziu, am aflat că se arată numai în locurile unde stau îngropate comori.

Într-o seară, pe-aproape de vremea cînd aşteptam să mă ia "la ordin", la cătănie, slăbînoacele, care-mi luminaseră atîtea nopţi pline de mister, nu s-au mai arătat, spre dezamăgirea noastră, a copiilor mari de-acum care încă mai propteam gardul ogrăzii pînă tîrziu, spre miezul nopţii. Încurcată, mama ne-a spus că "duhurile au intrat în oameni", pentru că "aşa scrie la carte", şi scuipa în toate părţile, spunînd cu voce tare "ptu', dute-n pietre seci!", iar noi ne făceam cruce cu limba-n gură, întristaţi şi speriaţi, deopotrivă, fie că era ziua-n amiază, fie că era noapte afară, ca nu cumva duhurile din focurile acelea jucăuse să se prindă, cum era dusă vorba despre slăbînoacele care încă mai luminează feeric prin noptile din verile amintirilor mele...   

DATINI STRABUNE_DESPRE COMORI

Asculta mai multe audio folk

TRAISTA CU AMINTIRI...

DESPRE CUNUNIILE LUI "Cuptor"...



13 Mariana Deac - Am umblat lume prin tine

Asculta mai multe audio diverse

Prof. Toader Ștețcu a fost reales în funcția de primar la Moisei !

Foto: Cristi Vatavu-MEDIAFAX

Am trecut și de "circul" localelor... Spectacolul s-a terminat, actorii sunt la machiaj, aproape gata să intre în scenă ! Nu vreau să zăbovesc mult asupra filmului acestui episod derulat la mine acasă, la Moisei, din varii pricini !  Una ar fi aceea că nu am înțeles și cred că nu voi înțelege vreodată DE CE este nevoie de atîta îndîrjire, de ce se-nghesuie, mereu, atît de mulți să ocupe acele locuri, de vreme ce unii nici nu știu pe care parte ar trebui să le-ncalece  ?!!!  Dar, mă-ntorc și spun și eu: “mulț chemaț, puțîni aleș”, că, de, mai întîi și-ntîi este o competiție, iar, în astfel de contexte, nu e loc în față păntru tăț… Apoi, lumea, care, cum poate și pricepe, adesea după interese mărunte, bifează: bunii, cu bunii, restu, deoparte, mai la anu șî la mulț ai…  Păntru tăț, deopotrivă, este un exerciți, unul din care, știu ce vorbesc, comunitatea tătă iese întărită și cîștigată, mai ales pe termen lung. De regulă, se vorbește doar despre partea “can-can”, mai apetisantă, dar acolo în oala cea mare a electoralelor fierbe tătă lumea, candidați și votanți, deopotrivă, iar în vîltoarea de-acum știută, specifică Mioriției noastre, la capăt, fiecare se alege cu o experiență, ceea ce prinde bine, cum spuneam... Dovada: în ciuda apartenenței politice, deloc favorabile în contextul “reformelor” din ultimii patru ani, Prof. Toader Ștețcu este cel care a adunat cele mai multe voturi, continuînd încă un mandat în fotoliul de primar. Care-i “dovada”  !?  Păi asta, dovada de înțelepciune pe care au făcut-o majoritatea moiseienilor hotărîți să aleagă un GOSPODAR cu experiență, care a dovedit cu fapte !  Cîrcotașii ?!  Oooooooooo, păi făr de ei ar fi plictisitoare Mioriția noastră eternă și, uneori, iaca, nițel fascinantă, acolo unde omul, oamenii, numesc aici primarul reales dar și pe votanți, sfințesc locul…
Domnu v-ajute, mai departe, drumul nu-i deloc ușor !  Aaaaaaaaa, că tot veni vorba: țin minte cum ne spunea mama, cînd eram la greu, avea o vorbă de-a noastră, pe care am mai spus-o șî la alțîî șî pă care cred că orice moiseian cu rădăcinile prinse bine în locul acela binecuvîntat de Dumnezeu o știe…  “Otii spar, mînurile bucură, Dumnezău ajută” !  Chiar așa, de fiecare dată mi s-a confirmat, cu o condiție însă:  să nu uităm în fiecare clipă de Dumnezeu, fără El totul este doar vînare de vînt…
PS:  Despre deznodămîntul alegerilor locale de la Moisei, din 10 iunie, dar și despre ce planuri are în vedere în acest mandat Prof. Toader Ștețcu puteți afla făcînd click AICI. Toate cele bune !!!

EU, CU CINE VOTEZ ?!

Liniştea de dinaintea alegerilor...

Peste puţină vreme, moiseienii se vor prezenta la vot pentru a-i alege pe cei care vor hotărî în dreptul comunităţii, vreme de patru ani (ipotetic) de-aici înainte... În mîinile CUI vor fi frîiele comunei în viitor, CINE o să taie panglici pe deal şi pe vale în Moiseiul rădăcinilor mele ? Iată doar două întrebări al căror răspuns îl vom cunoaşte la cumpănă de Cireşar, însă, pînă atunci, haideţi să vedem niţel pulsul frămîntărilor electorale de la Moisei într-un montaj pe care-l puteţi accesa făcînd click AICI... 

LA MULTI ANI, OANA TOMOIAGĂ !

Astăzi, 21 aprilie, la cumpănă   de zodii, îndrăgita şi de-acum binecunoscuta interpretă de muzică populară Oana Tomoiaga, moiseiancă de-a noastră, împlineşte o frumoasă vîrstă, adăugînd încă un fir la buchetul darului vieţii, marcînd, cu această sărbătorire, încă un prag în suişul strălucitor de pînă acum care nu a consacrat-o doar pe ea ci şi pe noi, pe toţi moiseienii, prin faptul că, astfel, prin toată această frumoasă lucrare a dus mai departe tradiţia Maramureşului şi, cum spunem noi, hirul bun al moiseienilor care, nu trebuie uitat, datorează Oanei Tomoiagă ieşirea în lumea bună, apreciată la nivel naţional, a muzicii populare de cea mai bună calitate...  O prezenţă marcantă şi valoroasă care, pas cu pas, a cucerit scena cântecului popular moroşenesc (şi nu numai !), fiind deopotrivă de aproape atât de generaţia tânără, pe care o reprezintă, cît şi de generaţia vârstei a doua. Una dintre interpretele care a făcut ca numele comunei Moisei să fie cunoscut şi respectat oriunde în ţară, o lucrare frumoasă şi de drum lung, la care au mai contribuit din plin Silvia Gadja sau/şi Oana Maria Tomoiagă, asta ca să le numesc doar pe interpretele de top (după aprecierea mea !) care au plecat din Moisei să cucerească publicul românesc cu horile noastre atât de îndrăgite care au ajuns să fie (un) brend, fie că (se) cântă la Oradea, la Sibiu, sau la Iaşi... FELICITĂRI şi MULT SUCCES mai departe ! LA MULŢI ANI Oana Tomoiagă, cu mulţumiri şi reverenţe pentru modul în care ai scos Moiseiul în lume :)