VIAŢA CA O SCENĂ !

"Lumea este o scenă, viaţa e un act: ai venit, ai văzut şi ai plecat !"  (Seneca, filozof roman)

CRĂIASA ZĂPEZILOR
dramatizare audio după basmul cu acelaşi nume de Hans Christian Andersen

Un băiețel și o fetiță se jucau împreună și erau cei mai buni prieteni până când, într-o zi, băiatul s-a schimbat brusc și a fost răpit de regina zăpezilor. Ce nevoie are o regină cu inima de gheață de un băiețel mic în singurătatea ei polară? Ce nevoie are să ucidă orice sentiment uman în el și să îl transforme într-o mică copie a ei? Nu se știe, lucrurile se petrec fără explicație, băiețelul dispare printre zăpezi pentru că tot ce lăsase acasă îl nemulțumea, totul era impur și imperfect... Fetița este singura care nu acceptă dispariția lui și pleacă singură prin lume să îl caute. Nu știe unde e, dar merge spre nord atrasă de o presimțire. Pe drum întâlnește oameni ciudați, își face prieteni buni, dar nici perspectiva prieteniei, nici teama de singurătate nu o opresc din căutarea ei. Odată ajunsă la pol, cum îl va face însă pe băiețel să vrea să vină cu ea, înapoi în lumea urâtă și caldă și imperfectă? Cum poți convinge pe cineva să renunțe la perfecțiune pentru viață pur și simplu?  (Sursa: TEATRU RADIOFONIC)

Craiasa zapezii - H. C. Andersen - Teatru

Am socotit de cuviinţă să promovez, începînd cu această postare, ciclul „Viaţa, ca o scenă” ispitit de frumuseţea şi profunzimea creaţiei marilor autori din literatura română şi cea universală, socotind că aceste sinteze de viaţă ne pot fi pildă, prin mesajul lor, într-o lume debusolată, nepermis de îndepărtată de rădăcinile valorilor universal recunoscute ca fiind ziditoare de fiinţă (deloc întîmplător în acest context şi rubrica aparte a paginii, intitulată NIHIL SINE DEO !). Revenind la această dramatizare semnată de cunoscutul Hans Christian Andersen cu care sunt convins că toţi ne-am petrecut copilăria, şi nu în ultimă instanţă la mesajul ei (oarecum retoric, aş spune eu), cred că în fiecare dintre noi, chiar dacă am trecut de vîrsta poveştilor, poate reînvia luminiţa întrebării „Cum poți convinge pe cineva să renunțe la perfecțiune pentru viață pur și simplu?”…  Ei bine, profitînd de faptul că spiritual marii sărbători a Crăciunului este încă fierbinte şi că este (sau măcar ar trebui să fie !) o constantă a făpturii noastre, aş îndrăzni să dau un răspuns: DRAGOSTEA, doar dragostea, bunătatea din noi, lipsa făţărniciei şi spiritual jertfelnic, creştinesc, toate acestea şi încă multe altele care decurg de aici se constituie într-un răspuns viabil la această întrebare. Asta doar dacă ne-am croit cărările vieţii pe căile cele laminate ale VEŞNICIEI din împărăţia lui Dumnezeu…