CRĂCIUNUL NU E...

glitter-graphics.com COLINDA MOROSENII

Craciunul nu inseamna cadouri, daca asta inseamna nervi. Craciunul nu inseamna imbulzeala, ci mai degraba retragere. Craciunul nu e goana irezistibila de a fi in rand cu lumea care pune bucatele pe masa "ca asa-i traditia". Craciunul nu e traditie. Craciunul nu e ghiftuiala oarba, nu e napustire hulpava dupa ce ai postit. Craciunul nu e razboi in trafic pentru familie. Craciunul nu e familie daca familia zbarnaie de tensiuni nerostite. Craciunul nu e Mos Craciun in alb si rosu. Craciunul nu e colind cu orice pret, supracantat, la ore nepotrivite. Craciunul nu e o perioada in care "ne deschidem inima ca sa intre lumina sfanta". De ce ar fi inchis in restul anului? Craciunul nu e slogan dulceag sau vorbe mari. Craciunul nu e reamintirea valorilor morale lipsa. Craciunul nu e un program special la televizor. Si nici zambet fals nu e Craciunul. Craciunul nu e prilej de regret ca nu ai cu cine petrece sarbatorile. Craciunul nu e bilant. Craciunul nu e lumina electrica in exces sau bradul pe care te-ai luptat sa-l aduci acasa ca un erou modern. Craciunul nu e lupta. Craciunul nu e promotie. Nu-l gasesti pe rafturile care urla ca e Craciunul. Nu e cozonac, caltabos, toba, sorici sau vin rosu. Craciunul nu e ilustrata si nici fericire tampa impachetata in spoturi publicitare cu reni si Mos Craciuni pentru diferite nise. Craciunul nu e nimic din toate astea. Nu e drum'n base, nici popcorn sau clubbing. Craciunul nu e discoteca si nici fantezie sexuala de iarna. Craciunul nu e bere. Craciunul nu e nimic din tot zgomotul asta surd si disonant ca o orchestra mondiala care se acordeaza la nesfarsit fara sa mai inceapa sa cante. N-are niciun rost asa. Nu e despre asta. Nu pentru mine. Mi-o spun in fiecare an, incercand cu disperare sa inot spre marginile vartejului care ma trage la fund unde in malul vascos zac resturi de sarmale, conserve, reprosuri, un fel de mazga sufleteasca, o inertie vesteda.

Craciunul e altceva. Craciunul este momentul in care s-a schimbat TOTUL. Craciunul e momentul in care Oamenii au descoperit Speranta prin Iubire. Vorbe mari, nu? Da de unde, vorbe prea mici plutind pe Marea Moarta. Dar, pentru ca vorbele astea mici care plutesc in deriva sa ajunga la destinatie si sa umfle panzele celor care mai au curajul sa navigheze, e nevoie sa sarbatorim Craciunul. Pentru EL. Pentru tot ce ne da in fiecare zi. Pentru tot ce uitam sa-i inapoiem.

As fi vrut sa inchei altfel. De fapt, Craciunul nu e nici macar ce am scris eu aici. Nu poti scrie despre Craciun in mijlocul Marii Moarte... (Tudor Chirilă)
PS:  Poate puţini cunosc faptul că începînd de la marele praznic al Intrării Maicii Domnului în Biserică, din data de 21 Noiembrie (praznic cu dată neschimbătoare), în tradiţia Bisericii Ortodoxe se începe vestirea Naşterii Pruncului Iisus prin colinde...

No, haidaţ în şăzătoare...

Şăzătoarea, de-acum uitată, odată cu vremurile de după 1990, mai ales, era un fel de Agora, pe vechi, sau, în corespondenţa evenimentelor actuale, aşa mai pe-nţelesul celor de la oraş, CLUBUL de astăz, cu menţiunea că arar era "de fiţe" pentru că avea reguli clare de la care puţini aveau îndrăzneala să se abată...  Ţînea cîtu-i postu Crăciunului şî să sfîrşă cu nişte adunări frumoase, Vergelu şî Găleţaua, despre care voi reveni cu amănunte şi chiar cu înregistrări autentice cu protagoniştii de odinioară...  Într-o expresie, şăzătoarea era un mediu de socializare specific satului românesc, Maramureşului în mod special...  

Lăsata săcului la Postu Crăciunului...

No, trece-a el şî postu aiesta, numa să sim sănătoş, c-apoi tăte încep în casa moroşănilor cu Doamne-ajută, fără asta, fără ajutoru lu Dumnezău, adictălea, fără coconi şî muieri, fără ceteră şî palincă, api să ştiţ că pă la noi nu ştim a trăi altfel !  No, Domnu v-ajute şî să zîniţ să ne colindaaţ de sărbători...