No, haidaţ în şăzătoare...

Şăzătoarea, de-acum uitată, odată cu vremurile de după 1990, mai ales, era un fel de Agora, pe vechi, sau, în corespondenţa evenimentelor actuale, aşa mai pe-nţelesul celor de la oraş, CLUBUL de astăz, cu menţiunea că arar era "de fiţe" pentru că avea reguli clare de la care puţini aveau îndrăzneala să se abată...  Ţînea cîtu-i postu Crăciunului şî să sfîrşă cu nişte adunări frumoase, Vergelu şî Găleţaua, despre care voi reveni cu amănunte şi chiar cu înregistrări autentice cu protagoniştii de odinioară...  Într-o expresie, şăzătoarea era un mediu de socializare specific satului românesc, Maramureşului în mod special...