webfamilia moiseienilor...

luni, 8 iulie 2013

Doruri ca pă la noi...


Cîte doruri nu ne-nconjoară pă tăț, da pînă să zie Oana Tomoiagă să facă din povestea asta un hit, musai că nime nu s-o fi gîndit la asta într-atîta de temeinic... Iar cum bine se știe, DORUL este specific doar spațiului mioritic, nu ca sentiment, Doamne feri, ci ca formulare de dicționar, musai că trebe luat peste tot pă unde pleci mai mult de două stații de accelerat de-acasă, așa cum o făcut tăț moisăienii plecaț după o pîine mai albă în "țări", departe, pe bătrînul continent și, adesea, chiar la poalele Statuii Libertății... Dintre aceștia, însă, că uite-așa se ajunge la diferență specifică, Maria Coman, una dintre vocile absolut minunate ale spațiului moiseian, dar care încă abia începe să se exprime la valoarea ei, Măriuca noastă, ziceam, o luat doru ista cu ea după modelul Oanei Tomoiagă, mai bine zis chiar de la ea, ca să-l poarte în suflet, să-ș stîmpere ființa, acolo, departe de acasa unde ceru-i cel mai albastru și vorba horitului mai dulce ca nicări...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu